Afecțiunile gleznei și piciorului

După una sau mai multe entorse, glezna poate rămâne nesigură și se poate răsuci ușor, mai ales pe teren denivelat sau la schimbări de direcție. Pot apărea durere laterală, umflare și teama de sprijin.

Evaluarea urmărește ligamentele, controlul muscular, aliniamentul și leziunile asociate ale cartilajului ori tendoanelor. Tratamentul începe de regulă cu recuperare pentru forță, echilibru și propriocepție; reconstrucția ligamentară se discută când instabilitatea persistă.

Degetul mare se deplasează către celelalte degete, iar proeminența de pe marginea internă poate deveni roșie și dureroasă în pantof. Pot apărea bătături, suprapunerea degetelor și metatarsalgie.

Radiografiile în sprijin completează examenul. Încălțămintea largă și protecțiile pot reduce simptomele, dar nu corectează osul. Operația se ia în considerare pentru durere și limitare funcțională persistente, nu doar din motive estetice.

Artroza articulației de la baza degetului mare produce rigiditate, durere la desprinderea piciorului de sol și uneori o proeminență osoasă pe partea superioară.

În formele timpurii pot ajuta încălțămintea cu talpă rigidă sau curbată și adaptarea activității. În cazuri selectate se poate păstra articulația prin cheilectomie; artrodeza este o opțiune frecvent discutată în artroza avansată.

Degetele în ciocan, în gheară, suprapuse sau rigide pot produce presiune în încălțăminte, bătături și durere sub antepicior. Deformarea poate fi flexibilă la început și rigidă ulterior.

Evaluarea stabilește articulațiile afectate și distribuția presiunii. Pantofii cu vârf larg, protecțiile și susținerea plantară pot ameliora formele flexibile; corecția chirurgicală este individualizată când durerea sau dificultatea la încălțare persistă.

Piciorul plat poate fi flexibil și vechi sau se poate instala progresiv la adult prin afectarea tendonului tibial posterior, ligamentelor și articulațiilor. Sunt posibile durerea internă a gleznei, oboseala la mers și deplasarea călcâiului.

Examenul se face în sprijin și în mers, cu radiografii încărcate. Tratamentul poate include încălțăminte, susținătoare, orteză și recuperare. Intervenția este adaptată stadiului, flexibilității și articulațiilor implicate.

Bolta accentuată concentrează presiunea pe călcâi, antepicior și marginea externă. Pot apărea bătături, entorse repetate, deformarea degetelor, suferința tendoanelor peroniere și fracturi de suprasolicitare.

Evaluarea urmărește flexibilitatea, forța și statusul neurologic, completate de radiografii în sprijin. Corecția chirurgicală este personalizată când deformarea este progresivă, dureroasă sau produce instabilitate.

Artroza gleznei produce durere profundă și rigiditate; cea subtalară doare sub gleznă, mai ales pe teren denivelat; artroza mijlocului piciorului se manifestă pe fața dorsală și la mers prelungit. Cauza este adesea posttraumatică.

Radiografiile în sprijin identifică articulația responsabilă, iar CT-ul, RMN-ul sau infiltrațiile diagnostice au indicații selective. Tratamentul poate include orteze și încălțăminte adaptată, proceduri de conservare, artrodeze sau, pentru gleznă, artroplastie în cazuri atent alese.

Tendinopatia produce durere și rigiditate progresivă în spatele gleznei, frecvent dimineața sau la efort. Ruptura poate fi însoțită de o pocnitură, senzația unei lovituri în gambă și pierderea forței la ridicarea pe vârfuri.

Pentru tendinopatie, baza tratamentului este dozarea încărcării și recuperarea progresivă. Ruptura necesită evaluare rapidă, iar alegerea între tratamentul funcțional și operație este individualizată.

După entorse sau suprasolicitare pot persista durerea la flexia gleznei, umflarea, blocajul ori senzația de corp liber. Cartilajul talusului și țesuturile din partea anterioară sau posterioară pot fi implicate.

Examenul și radiografiile sunt completate selectiv de RMN sau CT. Recuperarea și adaptarea activității sunt frecvent primele etape; artroscopia este indicată numai pentru leziuni bine definite și corelate cu simptomele.

Diabetul poate reduce sensibilitatea, circulația și vindecarea, astfel încât o rană poate trece neobservată și evolua spre ulcer sau infecție. În Charcot, un picior roșu, cald și umflat poate apărea cu durere redusă, apoi se poate deforma și destabiliza.

Ulcerul, infecția sau suspiciunea de Charcot necesită evaluare promptă și adesea multidisciplinară. Descărcarea și imobilizarea au un rol central; reconstrucția este rezervată cazurilor în care deformarea, instabilitatea sau riscul tegumentar o justifică.