Afecțiunile șoldului

Coxartroza reprezintă degradarea progresivă a cartilajului articulației. Durerea apare frecvent în zona inghinală sau în coapsă, uneori până la genunchi, și poate fi însoțită de rigiditate, șchiopătat și reducerea distanței de mers.

Evaluarea corelează simptomele și examenul clinic cu radiografiile. Tratamentul poate include exercițiu terapeutic, adaptarea activității, control ponderal când este relevant, sprijin la mers și opțiuni medicamentoase sau infiltrative individualizate. Artroplastia se discută când durerea și limitarea funcțională devin importante, iar tratamentul conservator nu mai oferă un control suficient.

Forma capului femural, a acetabulului sau a ambelor poate produce un contact anormal în anumite mișcări. Sunt posibile durerea inghinală, rigiditatea, jena la flexie ori rotație și uneori clicuri sau senzație de agățare.

Radiografiile evaluează forma osoasă, iar RMN-ul este indicat selectiv pentru labrum și cartilaj. Planul pornește de obicei cu adaptarea activității și recuperare; o procedură de conservare a articulației este analizată numai când simptomele, examenul și imaginile se corelează.

Osteonecroza apare când aportul de sânge către o zonă a capului femural este afectat. Durerea poate preceda modificările radiologice, iar progresia poate duce la tasarea capului femural și artroză.

RMN-ul este util în stadiile precoce. Tratamentul depinde de întinderea leziunii și de existența colapsului: unele forme timpurii pot permite proceduri de conservare, în timp ce degradarea avansată poate necesita artroplastie.

Durerea pe partea laterală este asociată frecvent cu tendoanele mușchilor fesieri și cu bursa trohanteriană. Poate fi accentuată la mers, urcatul scărilor sau culcatul pe partea afectată și nu înseamnă automat coxartroză.

Diagnosticul este adesea clinic. Ecografia sau RMN-ul sunt rezervate situațiilor persistente ori neclare, iar tratamentul urmărește dozarea încărcării și întărirea progresivă a musculaturii.

În displazie, acetabulul acoperă insuficient capul femural. Labrumul și cartilajul pot fi suprasolicitate, cu apariția durerii și a unei artroze mai timpurii.

Evaluarea include radiografii măsurate corect și, selectiv, RMN sau CT. Planul depinde de vârstă, anatomie, simptome și starea cartilajului și poate varia de la recuperare la proceduri de conservare sau artroplastie.

O durere nouă sau persistentă după artroplastie poate avea cauze articulare, osoase, musculare ori provenite din coloana vertebrală. Infecția, uzura, mobilizarea componentelor, instabilitatea și fractura periprotetică trebuie diferențiate înaintea tratamentului.

Evaluarea este sistematică și poate include radiografii, analize, puncție articulară sau CT. Chirurgia de revizie este discutată numai după identificarea unei cauze care poate fi corectată.

Durerea severă după o cădere ori un accident, imposibilitatea sprijinului și poziția anormală a membrului necesită evaluare rapidă. După vindecare pot rămâne deformări, necroză sau artroză posttraumatică.

Tratamentul acut depinde de tipul leziunii, vârstă, calitatea osoasă și nivelul funcțional. Pentru sechele, investigațiile urmăresc anatomia, consolidarea și starea articulației înaintea unei eventuale reconstrucții.