Afecțiunile umărului

Durerea apare frecvent pe partea laterală a umărului, se accentuează la ridicarea brațului și poate deranja noaptea. Pot fi implicate tendoanele coafei rotatorilor și bursa subacromială; termenul „impingement” este utilizat uneori pentru acest tablou.

Diagnosticul este în primul rând clinic. Tratamentul inițial se bazează de obicei pe adaptarea activității și recuperare țintită, iar investigațiile sunt alese când pot clarifica o suspiciune sau schimba conduita.

Unul sau mai multe tendoane se pot rupe parțial ori complet, traumatic sau degenerativ. Durerea nocturnă, slăbiciunea la ridicare ori rotație și dificultatea activităților obișnuite sunt frecvente, dar unele rupturi pot exista fără durere.

Tratamentul depinde de caracterul rupturii, vechime, forță, activitate și răspunsul la recuperare. Nu orice ruptură necesită operație; repararea artroscopică se discută în cazurile în care beneficiul funcțional este realist.

Depunerile de calciu din tendoanele coafei pot produce episoade de durere intensă sau simptome persistente la mișcare. Radiografia și ecografia pot confirma localizarea depozitului.

Tratamentul este adaptat intensității și evoluției simptomelor și poate include controlul durerii, recuperare și proceduri selectate. O calcificare descoperită întâmplător nu impune tratament.

Capsulita produce durere și pierderea progresivă a mobilității, atât activ, cât și când brațul este mobilizat de examinator. Poate apărea spontan, după imobilizare, traumatism ori operație și este mai frecventă la persoanele cu diabet sau afecțiuni tiroidiene.

Evoluția este de obicei lentă. Controlul durerii și recuperarea atent dozată sunt centrale, iar procedurile intervenționale sau artroscopice sunt rezervate cazurilor selectate.

După o luxație, unii pacienți rămân cu nesiguranță sau episoade repetate, mai ales în anumite poziții ori în timpul sportului. Leziunile labrumului și pierderea osoasă pot influența riscul de recidivă.

O luxație nerepusă este o urgență și nu trebuie redusă de pacient. Pentru instabilitatea recurentă, alegerea dintre recuperare și stabilizare chirurgicală depinde de vârstă, activitate, numărul episoadelor și leziunile asociate.

Leziunile Bankart, SLAP sau posterioare și patologia tendonului capului lung al bicepsului pot produce durere profundă ori anterioară, pocnituri, agățare, slăbiciune sau instabilitate.

O modificare la RMN nu înseamnă automat că aceasta produce durerea. Artroscopia este luată în calcul când simptomele, examenul și imaginile se potrivesc, iar tratamentul conservator nu este suficient.

Artroza glenohumerală produce durere profundă, rigiditate progresivă și crepitații. O ruptură mare și veche a coafei poate conduce la o degradare distinctă, numită artropatie prin ruptura coafei.

Tratamentul începe cu măsuri neoperatorii. Dacă durerea și pierderea funcției rămân severe, se poate discuta artroplastia anatomică sau inversată, după starea coafei, osului și articulației.

Artroza articulației AC produce durere exact deasupra umărului, frecvent la ducerea brațului peste piept. Disjuncția apare de obicei după o cădere directă și poate determina o proeminență vizibilă.

Numeroase leziuni pot fi tratate conservator. Reconstrucția este rezervată anumitor grade, deformărilor importante sau simptomelor persistente.

Fracturile claviculei, humerusului proximal și scapulei apar după cădere sau impact. După vindecare pot rămâne rigiditate, deformare, necroză a capului humeral ori artroză posttraumatică.

Tratamentul depinde de deplasare, calitatea osului, vârstă și cerințele funcționale și poate varia de la susținere și recuperare la osteosinteză, reconstrucție sau artroplastie.