Afecțiunile genunchiului

Gonartroza afectează progresiv cartilajul unuia sau mai multor compartimente. Poate produce durere la mers, rigiditate, umflare, pierderea mobilității și modificarea axului membrului.

Radiografiile în sprijin completează evaluarea clinică. Tratamentul include exercițiu terapeutic, adaptarea încărcării, control ponderal când este relevant și opțiuni medicamentoase sau infiltrative individualizate. Osteotomia, proteza parțială ori totală se discută după localizarea bolii, deformare și obiective; artroscopia nu tratează de rutină degradarea artrozică difuză.

Meniscul se poate rupe printr-o răsucire sau se poate modifica degenerativ în timp. Durerea pe linia articulară, umflarea, agățarea și blocajul sunt posibile, dar o modificare la RMN nu este întotdeauna cauza durerii.

Multe leziuni degenerative sunt tratate inițial conservator. În rupturile traumatice reparabile, păstrarea și sutura meniscului sunt preferate când situația permite; meniscectomia parțială rămâne o opțiune selectivă.

Leziunea LIA apare frecvent la pivotare, schimbare de direcție sau aterizare. Un pocnet, umflarea rapidă și senzația că genunchiul cedează sunt sugestive, iar meniscul sau cartilajul pot fi afectate concomitent.

Examenul clinic are un rol central, iar RMN-ul evaluează structurile asociate. Tratamentul se alege după instabilitate, activitate și obiective și poate include recuperare funcțională sau reconstrucție ligamentară urmată de reabilitare progresivă.

Ligamentul încrucișat posterior și ligamentele colaterale pot fi lezate prin traumatism direct, răsucire sau accidente cu energie mare. Durerea internă ori externă, umflarea și instabilitatea pot indica o leziune izolată sau multiligamentară.

Leziunile izolate stabile sunt adesea tratate cu orteză și recuperare. Instabilitatea persistentă, avulsiile și leziunile complexe necesită evaluare specializată și uneori reconstrucție.

Durerea în fața genunchiului se poate accentua la scări, genuflexiuni, alergare sau după ședere prelungită. Rotula se poate și deplasa în afara șanțului femural, lăsând teamă la mișcare, umflare sau leziuni de cartilaj.

Tratamentul durerii femuro-patelare este predominant nechirurgical, prin ajustarea activității și exerciții pentru șold și coapsă. Episoadele recurente de instabilitate ori factorii anatomici importanți pot necesita stabilizare chirurgicală.

Leziunile focale pot apărea după traumatism, prin suprasolicitare sau în cadrul osteocondritei disecante și pot provoca durere, umflare ori simptome mecanice.

RMN-ul descrie localizarea, însă planul depinde și de axul membrului, menisc, ligamente și osul subcondral. Opțiunile variază de la protejarea încărcării și recuperare până la proceduri de reparare sau restaurare a cartilajului și, uneori, corectarea axului.

Tendinopatia rotuliană sau cvadricipitală produce de obicei durere legată de efort, iar bursitele sunt sensibile în zone precise. Chistul Baker apare în spatele genunchiului și este adesea consecința unei probleme intraarticulare.

Tratamentul urmărește cauza și dozarea progresivă a încărcării. Pierderea extensiei active după traumatism poate indica o ruptură completă de tendon și necesită evaluare rapidă.

Durerea, umflarea recurentă, rigiditatea sau instabilitatea după artroplastie pot avea cauze diferite: infecție, mobilizare, uzură, dezechilibru ligamentar, fractură sau o sursă din afara genunchiului.

Evaluarea trebuie să identifice cauza și poate include radiografii, analize, puncție articulară și investigații țintite. Revizia este indicată numai în cazuri selectate, după planificare atentă.