Încadrare corectă
Când poate fi potrivită
cartilaj acceptabil în compartimentul opus și absența unei boli inflamatorii active necontrolate.
- artroză avansată, simptomatică, limitată predominant la un singur compartiment femurotibial
- durere concordantă cu acel compartiment și eșecul unui tratament conservator adecvat
- ligamente funcționale și deformare corectabilă, cu mobilitate suficientă
Evaluare
Imaginile trebuie să confirme distribuția uzurii
Sunt necesare radiografii în sprijin, inclusiv incidențe care arată compartimentele femurotibiale și femuropatelar, plus evaluarea axului. RMN-ul nu înlocuiește radiografiile și nu este obligatoriu în orice caz.
Durerea anterioară sau modificările femuropatelare nu exclud automat procedura; severitatea, localizarea și concordanța clinică sunt mai importante decât simpla prezență a unei modificări pe imagine.
Avantaje posibile
Ce se păstrează față de proteza totală
pierdere sangvină și agresiune tisulară potențial mai mici.
- incizie și disecție mai limitate, păstrarea compartimentelor neafectate și a ligamentelor încrucișate funcționale
- senzație articulară mai apropiată de genunchiul nativ și recuperare adesea mai rapidă
Limite
De ce selecția este esențială
Dacă artroza este difuză, deformarea este fixă sau genunchiul este instabil, proteza totală poate fi mai potrivită. După proteza parțială, uzura poate progresa în celelalte compartimente, iar implantul se poate mobiliza sau necesita revizie.
Indicația nu se bazează numai pe vârstă sau greutate. Modelul de uzură, anatomia, nivelul de activitate și așteptările sunt decisive.
Alternative
Proteza totală sau osteotomia nu sunt același tratament
Proteza totală tratează artroza extinsă la mai multe compartimente. Osteotomia redistribuie încărcarea fără a înlocui articulația și poate fi preferată la un pacient activ cu malaliniere și compartiment opus bine păstrat.
Alegerea se face după radiografii în sprijin și analiză comparativă, nu după o singură imagine RMN.
Recuperare
Mobilizare precoce, progresie după criterii
Sprijinul este frecvent permis precoce cu cârje, dacă stabilitatea și situația clinică o permit. Primele obiective sunt controlul durerii și edemului, extensia completă, activarea cvadricepsului și mersul sigur.
Activitățile cu impact redus se reiau progresiv. Instrucțiunile privind plaga, tromboprofilaxia, condusul și activitatea profesională rămân individuale.